De vorba cu Mihai Sarbulescu

Cartea incepe cu prezentarea familiei, cu amintirea lui Mihai despre bunicul din partea mamei, singurul pe care l-a cunoscut. Este legat foarte mult de sora sa Anca, cu cinci ani mai mare ca el. La paisprezece ani isi pierde tatal si este marcat de acest eveniment. Mama isi dedica viata cresterii celor doi copii. Cand era in scoala generala un unchi ii descopera talentul pentru artele plastice, desi familia credea ca o sa se indrepte spre mzica. Este dat la un club de pictura apoi face liceul de arta Nicolae Tonitza si Institutul de arta Nicolae Grigorescu unde intra din prima. A fost marcat de doi profesori: Stefan Sevaste in liceu si Marius Cilievici in facultate. Dupa terminarea facultatii este repartizat la Urziceni, unde merge sa picteze la peisaj impreuna cu Simion Craciun. Atelierele le-a avut de obicei intr-o camera a casei in care a locuit, cu exceptia ultimului repartizat de Uniunea Artistilor Plastici in anul 2000. Calatorestee mult cu scopul de a vedea muzeele importante ale lumii. Nu o face singur ci cu alti pictori cu care are discutii ziditoare. Din tinerete cunoaste personalitati marcante, mai ales din sfera monahala. In 1985 fondeaza impreuna cu mai varstnicii Paul Gherasim, Horea Pastina, Ion Grigorescu si Cristian Paraschiv grupul Prolog de care a ramas atasat.