Mama. Fost operator pe calculator. E adevarat inainte de ’89, cand cu un container puteai cara si cu mare greutate un sistem de calcul.

A preferat, de dragul meu, sa abandoneze lumea bitilor si a discurilor fixe. A abandonat-o in asa hal, incat aproape i-a intors complet spatele. La ce v-o trebui MIRC-ul? se intreba ea cand acest canal de comunicare facea ravagii in 2002 sau va incita astia mult si fara rost pe forumuri dandu-va impresia ca sunteti ceea ce, de fapt, nu sunteti, in 2007, cand aceste locuri publice virtuale de exprimare incepeau sa castige teren in spatiu carpato-danubiano-pontic.

Dar, iat-o pe Mama, intr-un nou ciclu al vietii! Hotarata sa se ia din nou la tranta cu tehnica. A inceput timid: cum se deschide laptopul, cum se tasteaza o adresa de net sau cum se copiaza un fisier din gama Office. Usor, usor a reinceput sa redevina un operator pe calculator. De data aceasta pe stil nou. A facut tranzitia de la cartelele perforate la memory stick-uri si de la tastatura zgomotoasa si chinuitoare pentru degete a Felixurilor la cea ergonomica si silentioasa a unui laptop.

Pe nesimtite, parca, a descoperit ca poate gasi (aproape) orice, folosind motoarele de cautare, ca mailul este uneori si un mijloc de distractie mai presus de mijloc de comunicaredar si multiplele intrebuintari are drive-urilor externe sau discutiile interminabile la mii de kilometri distanta prin intermediul Skype-ului. Va vine sa credeti sau nu, mama sta acum pe Mess (oarecum urmashul Mirc-ului :D) si intra pe diverse canale de dezbateri (precursoarele forumurilor, intr-un fel).

Da, Mama s-a schimbat! Nu a schimbat doar geamantanul prafuit de vreme al cunostintelor despre Cobol, cu cel actual al operarii in Excel sau Word, ci si-a schimbat si gandirea. A devenit mai intelegatoare, toleranta si chiar mai cooperanta. Nu numai cu tehnica, ci in general.

De vina? Masinaria numita PC si benzina sa Internet. Aceste doua elemente au facut-o sa-si doreasca din nou sa reinvete, sa redescopere si, mai presus de orice, sa se reinventeze.

Parafrazand titlul unei reclame – Madam Multemedia, mama – Madam Technologie nu se mai satura acum (doar) cu un laptop, ci ar vrea, daca se poate, pe langa el si o imprimanta color, un hard extern sau niste casti performante cu microfon. Sau macar un calculator mai rapid decat cel prezent care sa mearga pe un net mai sprinten.

Daca un alt personaj de reclama a scos un laptop nou-nout dintr-o sacosa de rafie ponosita, mama a abandonat sacosa si tine in mana cu strasnicie laptopul. Moarte vechiului, traiasca noul!

Cum mama a fost mai mereu o biruitoare, a biruit cu certitudine si pe drumul catre reinventarea cibernetica. Bravo Mama, si tine-o tot asa!

Cristian Enache – fiul Luciei Enache

Slefuitorii de diamante

Cati dintre noi, admirand o bijuterie, un diamant intr-o expozitie isi vor aminti de cei care l-au slefuit? Aceia, care din niste pietre brute, fara nicio stralucire, au adus la lumina, prin maiestria lor, inspiratie si multa munca, fatete nebanuite, care ar fi ramas pe veci ascunse, daca nu ar fi fost ei, sau mai bine zis – ele, pentru ca in cazul de fata este vorba despre doua doamne.

De formatie umanista, familiarizate mai mult cu literatura, poezia, muzica si dansul, au avut in fata o provocare: sa invete  IT, calculatoare. Un nou limbaj - chiar daca cuvintele erau in limba romana. Tot ce invatau nu avea corespondent in lumea reala,era o noua lume - lumea virtuala

Oare cate plansete, cata deruta? De cate ori nu au vrut sa renunte !… Sunt sigura ca nici nu au banuit unde vor ajunge, cand au inceput serviciul in cadrul Bibliotecii Judetene Constanta - o noua meserie - formator IT.       

Am avut sansa sa particip la un curs IT si un atelier DigiTales condus de aceste doua doamne care au dovedit ca pot face minuni.

Ca sa fii slefuitor de oameni, mai intai trebuie sa te desavarsesti tu, ca sa stii cat si unde sa tai, ca sa stralucesti. Si iata ca au reusit.

Cu o imensa rabdare si tact pedagagic, cu calm si multa dragoste,  har si inspiratie au    reusit sa scoata la iveala, din interiorul fiecaruia din noi, ceea ce nu credeam ca putem si nu stiam cu ce  ne-a inzestrat DUMNEZEU - creativitatea.

Am invatat ca, fiind fiinte umane, ne putem reinventa permanent si ca avem puterea de a vedea lumea in toate formele si culorile ei, indiferent de timp.

Multumim mentorelor noastre Lili Stamate si Manu Dinica, care ne-au facut sa descoperim ca pensionarea nu este ultima statie, ci un sens giratoriu in viata noastra, care duce in orice directie si ca totul depinde de dorinta noastra de evolutie si nu de stagnare.

Multumirile noastre si conducerii Bibliotecii Judetene Constanta pentru sansa acordata lor si noua.

Lucia Enache - 59 ani
25 aprilie 2012, Constanta