Trilogia Romantismului (eBook)

„In Micro-armonia modelul idilic este definit (in opozitie cu pastorala), ca un topos extins sau model al universului fizic si social, descins de la o viziune mai veche asupra lumii, dar oferind totodata o imagine stilizata asupra realitatii sociale a secolului al 18-lea si inceputul secolului al 19-lea. Este o incercare de a sugera o stare a omenirii, ca raspuns umanist la starea naturala, si se dovedeste a fi relevanta pentru dezvoltarea socio-istorica pe parcursul a un secol si jumatate. Utilitatea modelului idilic atinge un varf in ultima parte a secolului al 18-lea; dificultati majore apar atunci cand scriitorii incearca sa-l inzestreze cu o valabilitate universala si sa stabileasca o relatie functionala intre idila si energie. Respingerea idilei de catre Romantism rezulta intr-o utilizare hazlie si ironica. In jurul anilor 1850 apare o utilizare didactico-ideologica a modelului, care poate fi regasita in politica si filosofie. Analizand un spectru mai larg de scriitori de origine: engleza, franceza, germana, italiana, rusa si a altor scriitori de origine est-europeana, Virgil Nemoianu ofera aici o caracterizare coerenta a perioadei 1815-1848. Acest lucru se numeste epoca de domesticire a romantismului. Nucleul exploziv, vizionar al romantismului este vazut ca cedand - dupa infrangerea lui Napoleon - unei versiuni mai extinse si mai blande care reflecta valorile clasei de mijloc. Aceasta forma tarzie de romantism este caracterizata prin eforturi moralizatoare de a reforma societatea, o dorinta pentru linistea casei si a vetrei, si o credinta puternica in individ, alaturi de un nou scepticism, idealuri spulberate, si o ironie consecventa. Prin extinderea aplicarii termenului Biedermeier, util pentru a descrie aceasta perioada din literatura germana, Nemoianu ofera un nou cadru pentru intelegerea acestor ani, intr-un context european mai larg. In Triumful Imperfectiunii, continuare a volumului Imblanzirea Romantismului distins cu premiul Harry Levin, Virgil Nemoianu