Poeme roz cu franjuri negre (eBook)

„Doina Salajan face parte din categoria poetilor contemporani care pot fi recitati. Ea este un virtuoz al versului sonor, manevrand cu multe lungimi si cu diverse ritmuri care ne aduc in minte «muzica» unor poeti risipiti pe un veac si jumatate de poezie. De altfel, Doina Salajan este o poeta la care o anume candoare genuina, o anume «naivitate», tesuta din sentimentalism, nostalgie si privire spre un trecut personal care a marcat-o definitiv, se impletesc constant cu o puternica inteligenta si cu o bogata memorie livresca. Intre virtuozitati metrice si ritmice si alegorism moral e loc la Doina Salajan si pentru un subtil lirism al inimii.” (Nicolae Manolescu) Doina Salajan s-a nascut pe 14 februarie 1936 la Beius, jud. Bihor, de unde familia se va muta la Oradea. In 1940 va trai grozavia refugiului, apoi infernul bombardamentelor in orasul Ploiesti, de unde doar cu mama sa, in 1947 (tatal decedind in 1945), se va intoarce la Oradea. Va debuta in Almanahul Literar din Cluj in 1951, iar in 1952 va intra la Scoala de literatura „Mihai Eminescu”, absolvind-o in 1954. Va fi repartizata la revista Steaua din Cluj, condusa de A. E. Baconsky. Se va transfera la revista Cravata Rosie din Bucuresti, unde va lucra pina in 1958, cind, aducindu-i-se grave acuzatii de „revizionism”, „atitudine dusmanoasa fata de regim”, este declarata „dusman de clasa”. O dovada, printre altele (unele inventate), este si poezia „Uitarea”, aparuta in Gazeta Literara. Este data afara din redactie si din Uniunea Scriitorilor (unde a fost membra din 1956), i se ia dreptul la scris (de fapt, dreptul la orice munca) si traieste ani de teroare si lipsuri. Dupa un lung timp de marginalizare, este obligata la „munca de jos” (o binecuvintare intr-un fel!), lucrind astfel ca hamal (minuitor de marfuri) la uzina „Electromagnetica” si curier la Institutul de Studii si Proiectari Forestiere. In 1964 i se aduce la cunostinta ca a fost „reabilitata”, astfel ca, in 1965, se inscrie la Facultatea de Litere din Bucu