Lamentatiile uitucului (eBook)

„...A tine jurnal, a nu fi singur sub canonada. A duce in carca trupul cu multe rani al unui camarad, toate singerinde... El mai traia in momentul cand l-ai aburcat in spate, dar nu mai parea in simtiri. Inaintezi prin viscolul de gloante si schije, dintre care unele adorm scurt in carnea lui densa. Cel putin asa crezi, cel putin asa nadajduiesti – ca loviturile nu s-au oprit in tine. Dar poti fi sigur? Prin canonada inainte, sau cine mai stie incotro, singe a curs si se mai prelinge inca din trupul prietenului, sau si dintr-al tau? Greutatea lui te deznoada, ii simti caldura... Mai traieste oare? Intrebarea nu are nevoie de raspuns, oricum n-ai sa te debarasezi de starvul lui: te-a aparat si o sa te mai apere de lovitura mortala. (El, camaradul, el, jurnalul.) Si de vazut cine dintre noi mai supravietuieste, vom vedea la urma, iti spui.“ – Ion Lazu Ion Lazu s-a nascut la 6 ianuarie 1940 in comuna Ciubarciu, judetul Tighina, din parintii Grigore si Vera (nascuta Ciobanu), proprietari agricoli, mici negustori. In martie 1944 familia scriitorului s-a refugiat din fata frontului, stabilindu-se in comuna Cireasov, jud. Olt. Scoala primara in satul de adoptiune, clasele secundare la Scoala Ionascu din Slatina, Liceul „Radu Greceanu“ din acelasi oras, promotia 1956. In acelasi an devine student la Facultatea de geologie-geografie a Universitatii Bucuresti, pe care o absolva in 1961, cand devine geolog-prospector la o intreprindere de profil din Capitala, de unde si iese la pensie, in 1999, dupa 38 de ani de activitate neintrerupta, practic in toate regiunile tarii. A debutat cu poezii in revista Ateneu in decembrie 1964 si a continuat sa publice sporadic versuri si proze scurte. Expozitii de arta fotografica in diverse orase din tara si in Luxemburg. Traduceri din franceza si spaniola.