101 Poeme (eBook)

Alexandru Sfarlea arata intr-o recenta recenzie a versiunii tiparite a cartii 101 poeme: „[...] Sa mai spun ca unii si altii s-au «inspirat» din texte ale lui Vasile Poenaru pentru a-si etala «prospetimile» propriilor creatii, in vreme ce acest excelent poet statea «pitit» sub obrocul impasibilitatii si ignorarii tenace a criticilor?Pentru ca, in viata noastra literara, am ajuns sa cred ca asemenea practici sunt uzitate cu... sistema, ca sa zic asa, pentru ca lipsitii de har si inspiratie, protejatii si coteristii sa-si «edifice» constructele de chirpici lingvistic, cu o jalnica si penibila nonsalanta, cu un tupeu de-a dreptul incalificabil!Se vorbeste cu asiduitate in presa literara despre carti ale unor asa-zisi nouazecisti sau douamiisti lipsite de semnificatii, sens si substantialitate poetica si care pur si simplu bat apa-n piua si nu spun nimic decat, poate, celor ce nu vor sa auda nimic, aduland – intr-un nefericit paradox – nevolniciile , nonsensurile si vacuitatea, in timp ce sunt ignorate cu cerbicie carti valoroase ale unor autentici poeti, precum Vasile Poenaru. Iata , inca un elocvent fragment poenaristic: «Mergeam pe strazi de lunga dimineata/ Cu painea mea de poezie sub brat,/ Mergeam pe strazi de lunga dimineata/ Si ma ardeau de foame ochii mintii/ Mergeam pe strazi de lunga dimineata/ Tot forfoteau parerile sub pietre/ Din loc in loc o balta de adverbe/ Ca pasarile clocotitor ardeau/ Spre vieti izvoratoare-n alte trupuri/ Mergeam pe strazi de lunga dimineata/ Si nu se mai crapa odat’ de ziua / Si ma ardeau de foame ochii mintii/ Si-am inceput sa-mi rod intai din unghii/ Apoi din os din inima din creier/ Mergeam pe strazi de lunga dimineata (...)» (Rasfirare). Sau, inca, niste versuri de-a dreptul subversive – sa nu uitam ca volumul din care citez a aparut in 1984 – care, poate ca fie si numai acestea, ar fi trebuit sa-i ramana precum o aura de zvacnire iconoclasta, de nu protestatara, poetului Vasile Poenaru: «(...) Orasul in care m-ai ademenit/ E o