Straita cu merinde

...Fiecare om are, oricat de indepartate ar fi acestea, radacini infipte adanc in glie, in satul amintirilor, pe care il cautam mereu, il purtam cu noi, alimentandu-ne continuu dorul din straita cu merinde pregatita cu atata drag de mama, de tata sau bunica… Nu stiu ce-as fi fost azi sau cat zambet as fi putut sa daruiesc, daca nu mi-ar fi fost dat sa vad lumina acolo… departe, printre dealuri, intr-o casuta ca oricare…leganata de razele lunii si muzica pasarelelor ce tineau concert seara de seara, invitand, prin farmecul notelor, toate visele ce se nasteau sub pleoape… Doamne, ce frumos era pe-atunci si doar cantatul prea matinalilor cocosi ne amintea ca adevaratele vise se nasc la lumina zilei si isi croiesc drum spre implinire numai cu sudoarea proprie, altfel, acestea se retrag in noaptea incerta a cautarii de iluzii sau… mana (boala a plantelor) cereasca! Numai ca, asa cum ne spunea bunica, seara de seara, mana nu face bine, iar ceea ce asteptam sa ne pice din cer, fara stradanie, nu ne tine de cald in ierni grele, asa ca, ne chema la munca dis-de- dimineata, ca sa fie ea impacata ca vom fi vrednici in viata, ca vom trudi cu drag pentru a ne castiga painea cea de toate zilele.