Stenograme filosofice

Daca intr-adevar filosofarea, pentru a se declansa, are nevoie de un apetit nesatisfacut pentru sens, un sens trezit de opacitatea enigmatica a lucrurilor singulare, atunci cel care filosofeaza este asemeni unui vinator infometat, atent sa deosebeasca fantomele de elementele reale, exigent in a conserva un contact direct, nemediat cu lumea concreta, cu habitatul prazii sale potentiale, in asa fel incit captura sa fie hranitoare, iar practica filosofica, asa cum o intelege Anders, nu cadreaza cu o antropologie a inradacinarii, ci doar cu o viziune antropologica ce-i recunoaste omului (si implicit celui care filosofeaza) macar mobilitatea animalului.