Sfarsitul regiei, inceputul creatiei colective in teatrul european. Editie bilingva

„Nu e doar o chestiune de estetica, nu e o „revitalizare” a practicilor avangardiste experimentale, este o schimbare in modul de productie, provocand/subminand ierarhia traditionala de putere in teatru. Francezul Joel Pommerat, germanul Armin Petras/Fritz Kater, romanca Gianina Carbunariu, ungurul Bela Pinter, spaniolul Rodrigo Garcia (Argentina/Spania/Franta), toti au in comun faptul ca sunt deopotriva dramaturgi publicati si regizori ai propriilor piese, toti (poate mai putin in cazul lui Armin Petras) respingand constant diviziunea clasica dramaturg‑regizor. Creatia lor dramatica este acuzata adeseori ca nu respecta cerintele clasice ale pieselor de teatru (sunt „scenarii” cu potential redus sa fie puse in scena in alte contexte regizorale). Dar ei nu sunt singuri: Pippo Delbono, Rene Pollesch, Oliver Frljic, Wojtek Ziemilski, chiar daca nerecunoscuti ca dramaturgi, lucreaza in mod constant pe propriile lor scenarii, in acelasi fel in care dramaturgul rus Ivan Varapaev isi monteaza propriile sale texte. Nu o fac intr‑un context estetic experimental sau de performance art; dimpotriva, se indreapta spre mainstreamul teatral, cel putin unii dintre ei. Nu sunt autori, nu sunt regizori; sunt un nou tip de creator de teatru (intr‑un fel, pe modelul realizatorilor de film, care evita povara unei auctorialitati expuse). Diferenta dintre modelul european al regizorului de teatru (inradacinat in lunga traditie a teatrului de regizor din Europa continentala, si nu, asa cum a crezut Michael Billington la un moment dat, influentat de industria Hollywoodului) si noii creatori de teatru – care sunt si dramaturgi, si regizori ai propriilor texte – se bazeaza pe un dublu aspect. Acest aspect este legat atat de natura procesului de lucru (care se intemeiaza pe un grad mai mare de actualitate in ceea ce priveste tema si presupune ca textul si performanta sunt intamplatoare), cat si de modul in care acesti creatori de teatru sunt legati de traditie. Opinia lui Michael Billington priv