Romania la rascruce

La mai bine de 25 de ani dupa Revolutia din 1989 si dupa incheierea tranzitiei, Romania se afla la rascruce, fiind in cautarea unui nou proiect de tara. Volumul de fata isi propune sa contribuie la dezbaterea pe acest subiect, atacand frontal unele dintre problemele majore ale societatii romanesti: rolul si functionarea statului, problemele demografice, inegalitatile economice si sociale. Abordarea este multilaterala, interdisciplinara, fiind contributii din zona sociologiei, istoriei, demografiei si stiintelor administrative. In analiza problemelor de mai sus, consideram ca perioada de referinta nu mai este cea comunista, de care ne desparte peste un sfert de secol, ci tranzitia. Altfel spus, problemele cu care ne confruntam isi au originea indeosebi in deciziile strategice, cu impact pe termen lung in profunzimea organismului social, luate in perioada de trecere de la vechiul regim la noul capitalism romanesc. Numai printr-o intelegere a ceea ce s-a intamplat in acei ani putem sti ce optiuni avem pentru viitor. In capitolul Spre o noua teorie a tranzitiei, Catalin Zamfir ofera o evaluare globala a procesului de profunde schimbari de dupa 1989. Autorul formuleaza teoria statului tranzitiei ca stat neofeudal. La baza este ipoteza ca statul roman actual are un profil distinct, determinat de modelul occidental de stat, la care se adauga functiile specifice ale statului in procesul tranzitiei si efectele sociale ale exercitarii acestor functii. Neofeudalismul reprezinta un cost platit de intreaga societate pentru politica privatizarii rapide, care, alaturi de cea a statului mic, constituie unul dintre cele doua elemente ale nucleului strategiei tranzitiei. Deoarece controlul legalitatii risca sa devina o frana in procesul privatizarii rapide, coruptia a reprezentat un instrument tolerat al tranzitiei. Rezultatul de pana acum al tranzitiei este o societate capitalista subdezvoltata, departe de a deveni o tara prospera de tip occidental. Riscul este sa fim o societate de