Promisiunea

Romanul Promisiunea , la care autoarea a lucrat cu intreruperi de prin 1960 pana in 1989, constituie, dupa cum scria Silvina Friera, „revansa postuma“ a Silvinei Ocampo. In timpul unei calatorii cu vaporul, protagonistei ii cade o brosa in mare si ea se apleaca sa o recupereze. Prin povestea femeii care ii promite Sfintei Rita sa scrie o carte daca scapa cu viata din valuri, autoarea nu facea decat sa‑si relateze „propriul naufragiu“ (Hugo Beccacece). Plutind in deriva, eroina cauta sa descopere „sensul vietii inainte de a muri“ si plasmuieste un tulburator „dictionar de amintiri“, o galerie magnifica de portrete care o ajuta sa traiasca mai departe si pe care autoarea le uneste intre ele cu o arta delicata de bijutier si cu o cunoastere precisa a capriciilor memoriei umane, etern reiterativa. Silvina Ocampo (1903‑1993) a fost poeta, prozatoare si traducatoare si este considerata unul dintre cei mai importanti autori din literatura argentiniana. A facut studii de arta la Paris cu Giorgio de Chirico. Prin intermediul surorii sale Victoria, fondatoarea celebrei reviste literare Sur, intra intr-un grup de scriitori din care mai fac parte Jorge Luis Borges sau Adolfo Bioy Casares (a carui sotie va deveni). Impreuna cu cei doi coordoneaza Antologia literaturii fantastice si Antologia poeziei argentiniene . Publica numeroase volume de poezie si proza scurta. Silvina Ocampo nu a avut timp ori a refuzat sa confere romanului un final traditional; dupa cum marturisea, i se parea „dureros sa termini ceva. De ce sa‑l marchezi, ca Beethoven, care iroseste cinci minute in acorduri finale? Toata opera lui este impregnata de aceasta preocupare finala. Nu‑mi place conventionalismul lucrurilor, nu‑mi place ca un roman sa aiba final, de exemplu“.„Silvina Ocampo are o calitate atribuita in general anticilor sau popoarelor din Orient, nu contemporanilor nostri: clarviziunea.“ - Jorge Luis Borges