Omul de fier

Se refugie intr-un cinematograf. Nimeri langa o persoana care se foia continuu. Incepu sa planga; isi aminti ce facuse in concediul din anul trecut. Nimeni nu vazuse; dar imaginile de atunci i se imprimasera in minte cu o claritate dureroasa. O mana pufoasa se strecura in palma sa. „Hai, calmeaza-te, e doar un film!“Vocea catifelata veni din intunericul salii ca un balsam. Intinse si el o mana spre locul din dreapta sa si intalni un fel de minge molcuta. Imediat se simti mangaiat pe tot corpul si lins pe obraz si pe ureche. In acelasi timp fu invaluit de o mireasma grea si sufocanta. Uita sa mai planga. Coplesitoarea fiinta de langa el incepuse sa-i descheie nasturii de la camasa cu gura; niste saruturi ca niste ventuze supurente fusesera pasional depuse pe pieptul lui paros, pe masura ce buzele nesatioase alunecau pe sub bumbac. Se auzi un scartait ca de frane de masina si lumina se aprinse brusc. Inocentiu striga inspaimantat. Peste el se zbatea un fel de caracatita verde; o femeie de 150 de kilograme, intr-un sarafan cu frunze pe el. O zbughi la goana afara din cinematograf. „S-a reluat, abia acum vine partea frumoasa!“ zise cineva in urma lui.