O ecologie a sacrului

„In cazul cartii de fata, a lui Marius Iosif, O ecologie a sacrului, esenta ei, redupa pana la ireductibil, ar sta tocmai in faraprecedenta ideii sale - a tezei si ipotezei sale de lucru - sub soarele culturii romane, adica, tocmai in inauguralitatea propunerii sale despre o tema de-o vechime imemoriala si cu o istorie straveche a meditatiei asupra ei: sacrul. Iar ea consta in afirmatia motivata existemsial ca sacrul autentic nu se afla, realmente, nici in mituri, nici in rituri, nici in dogme, nici in traditii, nici chiar in credinte, ci numai in experienta imediata, revelatoare, tacuta a omului, de fapt, a fiecarui om, a tuturor oamenilor deschisi sa-i fie locul de manifestare. Refuzand mediatiile de orice fel si fiind, de fapt, alterat si chiar ucis de ele, sacrul se manifesta si e viu realmente doar in experienta directa a indivizilor si e prin excelenta revelatie a Adevarului si a Unului: a Adevarului Unului.“ - Virgil Podoaba