Nimicul Transcendental - Eseu initiatic

Sunt o femeie care s-a nascut cu o mare dragoste de Dumnezeu. Din copilarie L-am cautat pe Dumnezeu oriunde auzeam ca ar putea fi: in biserica, la slujbele ortodoxe la care bunica ma ducea; in flori – L-am gasit pe Dumnezeu ascuns umil in lalele. Mi-au spus ca daca privesc cu atentie chiar si un bob de grau, voi vedea chipul lui Dumnezeu. Am privit ore si zile in sir boabele de grau, apoi am trecut si la cele de orez, pana cand sufletul meu a fost multumit. L-am adorat pe Dumnezeu cu lacrimi de dor prin citirea si memorarea Psalmilor lui David si a Bibliei. Setea insa de a-L intelege si de a-L cunoaste nu s-a potolit. Am inceput sa citesc si celelalte carti sfinte, Coranul, Bhagavad-Gita etc. Am descoperit apoi cu uluire ca mai usor Il simt cand citesc poezii sau literatura si chiar am mers si mai departe, studiind critica literara a celor mai mari scriitori romani, de unde am aflat ca aproape toti s-au lasat inspirati de cunoasterea Vede-lor si a sistemului traditional Yoga. Asadar, mi-am inceput periplul spiritual cautandu-L de aceasta data pe Dumnezeu prin Yoga. Am extras esenta din meditatiile de tip Laya Yoga, din cele in tacere sau cu fundal muzical. L-am cautat si in posturile corporale de tip hatha-yoga sau in relaxarea yoghina completa. Am auzit apoi ca Dumnezeu ar putea fi simtit si cunoscut in fuziunea amoroasa sacra, de tip Tantra Yoga. Deja incepusem sa intuiesc pe unde se ascunde Dumnezeu, asa ca atunci cand au aparut lucrarile de specialitate si documentarele despre fizica cuantica, „setea de a-L bea” ma umplea de extaz.