Iluminarea, singura revolutie

Ashtavakra Gita cuprinde dialogurile dintre marele mistic Ashtavakra si regele Janak iar istoria spune ca la sfarsitul acestui dialog regele Janak a atins starea de Iluminare. Despre aceasta convorbire Osho spune: „Pornim acum intr-o calatorie fara seaman. Omul are multe scripturi, dar niciuna nu e comparabila cu Gita lui Ashtavakra. In fata ei Vedele palesc, Upanisadele sunt o soapta slaba. Nici chiar Bhagavadgita nu are maretia care se gaseste in Ashtavakra Samhita – aceasta e pur si simplu neasemuita. Lucrul cel mai important e acela ca nici societatea, nici politica si nici vreo alta institutie a vietii omenesti nu a influentat catusi de putin afirmatiile lui Ashtavakra. Nu mai exista nicaieri altundeva afirmatii care sa fie atat de pure, transcendentale, dincolo de timp si spatiu. Poate de aceea Gita lui Ashtavakra, Ashtavakra Samhita, nu a avut un impact prea mare. Bhagavadgita lui Krishna a exercitat o influenta foarte mare. Primul motiv e acela ca Gita lui Krishna e o sinteza. El e mai preocupat de sinteza decat de adevar. Dorinta de sinteza e atat de mare, incat pe Krishna nu-l deranjeaza sa sacrifice putin adevarul, daca lucrul acesta e necesar. Gita lui Krishna e un talmes-balmes in care se gasesc de toate; din acest motiv ii atrage pe toti, pentru ca se afla in ea cate ceva pentru fiecare. E greu sa gasesti o traditie a carei voce sa nu se faca auzita in Gita. E dificil sa gasesti pe cineva care sa nu-si gaseasca alinare in Gita. Dar pentru astfel de oameni, Gita lui Ashtavakra se va dovedi foarte dificila. Oamenii iubesc Gita lui Krishna deoarece e foarte usor sa-ti extragi din ea intelesul tau propriu. Gita lui Krishna e poetica: in ea, doi plus doi pot face cinci, doi plus doi pot face si trei. Astfel de trucuri nu sunt posibile in cazul lui Ashtavakra. La el, doi plus doi fac exact patru. Afirmatiile lui Ashtavakra sunt afirmatii de matematica pura. Aici, licenta poetica nu este absolut deloc posibila. El spune lucrurile asa cum sunt ele, fara niciun fe