Gustave Flaubert. Miracolul absentei

„Absenta nu are intotdeauna la origine o cauzalitate precisa si nu priveste doar entitati cu realitate explicita, deoarece, uneori, un indefinit depaseste absenta resimtita concret. Cand absenta se raporta la conditii precise de spatiu si de timp, ea era imediat perceptibila. Absenta poate fi totusi confiscata cu desavarsire de perceptia subiectiva a realitatii, fiind asociata unui sentiment de neimplinire, unei tentative de a reconfigura lumea. Personajul este in masura sa simta ca apartine altei lumi, poate fi cuprins de o oarecare dezradacinare, absenta fiind conceputa drept sentiment strain fata de sine si fata de ceilalti. Desi absenta in sine, aflata la origine, este esentialmente fizica, trairea depaseste simpla lipsa, generand o relatie intre vizibil, imediat si un sentiment abia perceptibil al nedesavarsitului, in care pare implicata intimitatea personajului cu un dincolo. Reamintim ca nu atat absenta ne intereseaza in aceasta carte, cat modalitatea de a trai, de a administra universul inconjurator de unde ceva sau cineva lipseste.“ - Razvan Ventura