Apocalipticul razboi animale vs. om

„In scenariul pe care aveam de gand sa-l propun atunci cand mi-am indreptat atentia si asupra posibilitatii extinderii conflictului intre om si regnul animal, la cote apocaliptice, s-au subinteles de la sine doua unghiuri de abordare: premeditare si stare de fapt. Despre ,starea de fapt aproape ca nu ar mai fi nevoie sa dam amanunte, dar in ceea ce priveste premeditarea ne putem gandi fie la un atac direct asupra oamenilor fie/si indirect, manifestat prin distrugerea resurselor de hrana (animala si/sau vegetala), pus la cale de un nou Rege al regnului animal. Aceasta noua Apocalipsa (de tip S. F.) aparent face parte din categoria acelora fanteziste de-a dreptul, dar adevarul este ca, oricat ar parea de gogonata, si ea pleaca de la o alerta reala, greu de crezut, dar nu imposibila. Cinstit vorbind, singura parte slaba a scenariului meu ramane aceea a alegerii unui Rege Suprem, care sa coordoneze batalia finala, in care s-ar putea sa avem sanse mai mici decat sa ne complacem sa credem ca am avea. Atacul haotic, individual sau in haite, al unor animale puternice, disparute candva si miraculos renascute, sau dintre cele contemporane, fie ele carnivore sau doar pur si simplu Jone de forta, precum hipopotamii sau elefantii, ar putea fi si el un scenariu destul de credibil, amintind ca avem un veritabil recordman al atacului individual, de sex femeiesc, o tigroaica ce a reusit sa manance patru sute treizeci si sase de localnici din India inainte de a fi omorata. Ar mai putea fi si atacul concentrat al lighioanelor domestice mici, precum soriceii, ce-ti vor roade nasul, pisicutelor ce-ti vor cresta beregata si catelusii spargandu-ti femurul in falcile lor, deloc de tip S. F. fiind insa faptul ca pasarile migratoare sunt export-importatoare de virusi... al caror antidot este intotdeauna cu un pas in urma.“ - Lemi Gemil Mecari