A fi sau a nu wi-fi

O prejudecata curenta ne spune ca proza, pentru a fi buna, de succes, destinata clasicizarii, trebuie sa fie lunga. Opera multor autori infirma categoric un asemenea culoar de vedere ingust. Adrian Voicu se alatura acestor scriitori, intre care desigur stralucesc I. L. Caragiale, cu „momentele“ lui, TUdor Musatescu si atatia altii, autohtoni sau straini. Sa nu uitam ca aparentul „roman“ al lui Mircea Horia Simionescu, Dictionarul onomastic, este de fapt o lunga serie de miniaturi, fiecare fiind, la nevoie, nucleul unui roman. O conditie ca asemenea fotograme epice (dar si dramatice) sa se infiga in mintea, inima si literatura cititorului este ca ele sa aiba unor. Iar Adrian Voicu exceleaza la acest capitol, ca si la cel al conducerii dialogului. Doar nu degeaba e si dramaturg. Cititi cu incredere micro-schitele lui Adrian Voicu si distrati-va in voie!